Review Oukitel K10 – un battery phone de excepție [REVIEW]

By | Feb 16, 2018

Battery phone-urile au crescut simțitor în popularitate în ultima perioadă. Tot mai mulți utilizatori sunt dispuși să renunțe la design-urile subțiri oferite de smartphone-urile convenționale, în favoarea unui acumulator cât mai încăpător, care să asigure o autonomie de cel puțin 2 – 3 zile. Această nișă este explorată în general de producătorii mai puțin cunoscuți din China, prin modele cu specificații mid-range și prețuri cuprinse între 100 – 250 dolari. Pe lângă un acumulator încăpător, o bună parte dintre aceste terminale oferă display-uri generoase, în zona 5.5 – 6.0 inci, procesoare Quad-Core sau Octa-Core, stocare expandabilă și conectivitate 4G în mod dual SIM. De asemenea, majoritatea vin cu Android stock, compilat direct din sursele MediaTek, fără prea multe modificări de ordin estetic sau funcțional. Prin urmare, nu există probleme de stabilitate și de performanță, așa cum întâlnim în cazul terminalelor cu distribuții software puternic cosmetizate, cum ar fi MIUI (Xiaomi), EMUI (Huawei) sau FlymeOS (Meizu). Totodată, battery phone-urile se bucură și de construcții robuste, capabile să reziste șocurilor mecanice moderate, dar și de mecanisme de protecție îmbunătățite la nivelul circuitelor de încărcare.

Oukitel, un producător mai puțin cunoscut din China, are de ceva vreme în portofoliu o gamă telefoane cu acumulatori giganți, cu capacitate cuprinsă între 6.000 – 10.000 mAh. Ultimul membru al familiei este Oukitel K10, iar principalul său punct de atracție este acumulatorul cu capacitate de 11.000 mAh, însă dezamăgește nici la celelalte capitole. Are un display generos, cu diagonală de 6 inci, raport aspect 18:9 și rezoluție FHD+, procesor MediaTek Helio P23 Octa-Core, configurație foto dual camera, atât pe față, cât și pe spate, 6 GB de memorie RAM, 64 GB spațiu de stocare și scanner de amprentă, poziționat pe partea posterioară. Totodată, dispune de NFC, fiind compatibil cu Android Pay și cu alte sisteme de plăți contactless, precum și de Face ID unlock, care, deși nu este la fel de rapid și precis precum implementările de pe iPhone X și Samsung Galaxy Note 8, își face treaba destul de bine. Vine și cu USB Type-C și avem parte chiar și de fast charging, prin tehnologia MediaTek PumpExpress+ (până la 5V/5A). Desigur, primim și conectivitate dual SIM 4G și Wi-Fi, în standardele b/g/n.  Din nefericire, noul model renunță la construcția certificată IP68, introdusă odată cu Oukitel K10000 Max, și la jack-ul audio pentru căști, probabil din considerente ce țin de costuri de fabricație și dimensiuni. Chiar și așa, prin prisma raportului preț/performanță, Oukitel K10 este un telefon echilibrat, capabil să facă față oricărui task. Principala bilă neagră pe care am reușit să i-o găsesc este sistemul de operare Android 7, despre care nu sunt foarte sigur că va primi prea curând vreun update.

Terminalul poate fi găsit pe Aliexpress la prețul de 289 dolari (1.090 Lei). Țineți cont că pe lângă prețul afișat, de regulă, veți fi nevoiți să achitați și TVA-ul aferent de 19%. Așadar, prețul total pe care îl veți plăti va fi situat în jurul sumei de 1300 Lei, +/- 100 Lei, în funcție de furnizor și de varianta de livrare aleasă.

Fiind un soi de vârf de gamă al producătorului chinez, Oukitel K10 oferă un bundle bogat de accesorii și o experiență de unboxing surprinzător de plăcută. În pachet primim un încărcător european cu fast charging (ieșire de până la 5V@5A), un cablu USB Type-C, o husă din silicon semi-transparentă, o folie de protecție pentru ecran, precum și un adaptor pentru audio jack. Accesoriile sunt incluse în cutii individuale, iar terminalul este protejat prin câteva straturi de carton și printr-un burete, pentru un plus de siguranță pe parcursul transportului.

Fiind un battery phone, Oukitel K10 nu își propune să epateze printr-o construcție subțire sau prin forme atrăgătoare, însă punctează destul de bine în ceea ce privește calitatea construcției. Măsoară 16.74 cm lungime, 7.85 cm lățime și 1.35 cm grosime și cântărește puțin peste 280 grame, iar întreaga sa construcție este realizată dintr-un policarbonat soft, foarte aderent și rezistent la șocuri și zgârieturi. Raportul corp/ecran a crescut simțitor de la Oukitel K1000 Max, mulțumită aspectului alungit al display-ului, în format 18:9. Mai precis, ecranul se întinde pe 70.7% din suprafața frontală și aduce niște rame laterale destul de înguste, respectabile, aș zice, pentru un astfel de telefon. După cum spuneam, Oukitel K10 renunță la certificarea IP68, pentru protecție la contactul cu lichide și praf, însă compensează prin îmbunătățirile aduse la capitolul ergonomie. Chiar dacă păstrează acel aspect de cărămidă, specific seriei, muchiile ușor curbate și striațiile de pe lateral îmbunătățesc considerabil aderența și ușurința în utilizare. Telefonul se așează mai bine în mână și parcă nu mai deranjează atât de rău în buzunar.

Pe partea din față avem ecranul IPS cu diagonală de 6 inci, earpiece-ul, senzorii de luminozitate și proximitate, precum și sistemul dual camera secundar, cu senzori de 13, respectiv 8 MP. Observați că nu mai avem butoane capacitive de navigare, ca pe modelele anterioare ale seriei, producătorul optând în schimb pentru taste de navigare software, mult mai ușor de utilizat. Dacă vă mai aduceți aminte, în repetate rânduri m-am plâns de zona de contact restrânsă și de lipsa de iluminare a butoanelor capacitive. O schimbare binevenită, din punctul meu de vedere, mai ales că acum avem și posibilitatea de a personaliza ordinea tastelor virtuale de navigare.

Display-ul este în format 18:9, măsoară 6 inci în diagonală și rulează la rezoluție FHD+ (2160 x 1080 pixeli). Producătorul susține că este fabricat de AU Optronics, o companie renumită în industria display-urilor, prin tehnologia In-Cell, care permite unghiuri mai largi de vizualizare și culori mai naturale, lucru vizibil încă de la prima interacțiune cu terminalul. Dacă sunteți obișnuiți cu smartphone-urile din liga premium, este foarte posibil ca densitatea de pixeli de doar 402 PPI să vi se pară un pic inferioară, fonturile fine și alte elemente fine având o tentă ușor neclară, însă raportându-ne la alte modele mid-range situate la un preț similar, aș zice că stăm destul de bine în ceea ce privește nivelul detaliilor. Culorile sunt bine calibrate, fără a fi exagerat de suprasaturate, contrastul este bunicel, iar luminozitatea ecranului urcă destul de sus, conținutul afișat fiind perfect lizibil în bătaia razelor solare. De asemenea, nu există backlight bleeding sau variații de culoare la înclinare. Cu alte cuvinte, este un display mai mult decât decent, lucru nu foarte des întâlnit pe terminalele din această gamă de preț.

Partea posterioară găzduiește sistemul dual camera, compus din doi senzori, de 21, respectiv 8 MP, și acompaniat de un dual LED flash. Sub acesta, găsim un scanner de amprentă capacitiv, care, spre surprinderea mea, s-a comportat excepțional, rareori fiind prezente erori sau întârzieri la autentificare.

La un test constituit dintr-o sută de deblocări succesive, rata de autentificare este de circa 98% – cam pe aceeași linie cu telefoanele de top de ultimă generație. Referitor la suprața de pe spate, aceasta este realizată tot dintr-un policarbonat soft și are o serie de striații, menite să imite pielea și să asigure o aderență cât mai bună.

Butoanele de volum și power sunt amplasate pe latura dreaptă, într-o zonă ușor accesibilă, au un design ușor ieșit în relief, pentru o identificare facilă, și livrează un feedback foarte tactil la apăsare. Nu au tendința de a se declanșa accidental și nici de a zdrăngăni.

Pe latura inferioară avem portul USB Type-C, microfonul destinat convorbirilor și difuzorul. Ca pe orice alt telefon chinezesc de buget, difuzorul nu impresionează prin performanțe acustice foarte grozave, având tendința de a evidenția mai mult înaltele, mediile și joasele fiind aproape inexistente. Nici volumul nu impresionează, difuzorul livrând un output considerabil mai mic decât ceea ce vedem pe telefoanele din gama de mijloc ale producătorilor consacrați. Totodată, la volum mediu spre ridicat suntem întâmpinați de distorsiuni. Bineînțeles, sunt nemulțumit și de amplasare, speaker-ul putând fi extrem de ușor de acoperit atunci când telefonul trece în plan landscape. În schimb, prin intermediul adaptorului jack inclus în pachet, audiția prin căști este decentă, cât timp puteți face abstracție de volumul relativ redus. Nu livrează o calitate audio demnă de a satisface urechea fină a unui audiofil, însă oferă o audiție acceptabilă, cu înalte, medii și joase destul de bine proporționate. În meniul telefonului găsiți și o opțiune pentru bass boost care își face treaba foarte bine.

SIM tray-ul este prezent pe latura stângă și are un layout hibrid, ce poate acomoda fie 2 cartele nanoSIM, pentru conectivitate dual SIM, fie o cartelă nanoSIM și un card de memorie microSD. Ca de obicei, producătorul ne momește cu conectivitatea dual SIM și posibilitatea de a utiliza un card microSD, fără a menționa, însă, această limitare.

Device-ul vine echipat cu un SoC MediaTek Helio P23, ce are în compunere un procesor Octa-Core, tactat la 2.o Ghz, și un GPU Mali-G71. Pentru o experiență de utilizare cât mai fluidă și un multitasking fără cusur, chipset-ul este acompaniat de 6 GB de memorie RAM.

Mulțumită acestor dotări hardware, terminalul poate rula în condiții optime mai toate aplicațiile disponibile în magazinul Google Play și, în general, reușește să mențină o experiență consistentă la nivel de UI, rareori fiind prezente framedrop-uri la scroll sau la tranziții. Aplicațiile de productivitate, de social media și navigatoarele web se deschid aproape instant, mulțumită memoriei flash rapide, și rulează excelent, fără blocaje sau întârzieri în interpretarea comenzilor. La rândul ei, memoria RAM contribuie la o experiență de multitasking nemaipomenită, ajutând telefonul să păstreze chiar și 15 aplicații active în fundal.

Stăm bine și în gaming, unde procesorul grafică livrează framerate-uri perfect jucabile chiar și în jocurile cu grafică 3D intensivă. Am testat Grand Theft Auto: San-Andreas, Asphalt 8, Dead Trigger 2 și Modern Combat 5 și nu am întâmpinat probleme de performanță, framerate-ul fiind situat aproape în permanență peste pragul de 30 de cadre pe secundă. Totodată, indiferent de natura workload-ului, device-ul nu se supraîncălzește și nu intră în thermal throttling (trad. protecție termică). Cu alte cuvinte, își menține performanța la un nivel constant, indiferent de durata utilizării, de tipul aplicațiilor rulate sau de temperatura ambientală.

Benchmark-uri:

Din nou, Oukitel doboară toate recordurile de autonomie. Acumulatorul de 11.000 mAh, în combinație cu buna optimizare energetică a chipset-ului MediaTek Helio P23, asigură o durată de viață a bateriei de cel puțin 3 – 4 zile de utilizare medie spre intensivă. Mai exact, într-un scenariu de utilizare uzual, cu web browsing, YouTube, rețele sociale și convorbiri telefonice, putem atinge un maxim de aproximativ 17 – 18 ore de utilizare continuă (a.k.a. screen on time) și între 3 – 5 zile de standby, în funcție de elementele de conectivitate active, de nivelul de luminozitate al ecranului și de aplicațiile instalate. După cum puteți vedea și în capturile de ecran atașate mai jos, utilizarea continuă a telefonului timp de 3 ore și 30 minute consumă doar 20% din capacitatea acumulatorului.

Pentru cei preocupați de cifre exacte, mai găsiți rezultatul obținut în PCMark Work 2.0 Battery Life, la o luminozitate a ecranului setată în jurul valorii de 250 niți și cu Wi-Fi activat. Oukitel K10 obține puțin peste 32 ore, de aproape 3 ori mai mult decât Google Pixel 2 XL și HTC U11 Plus.

Dacă doriți să mai stoarceți câteva ore de utilizare, telefonul vă pune la dispoziție și două moduri de economisire a energiei, ce aplică unele limitări asupra procesorului și a diverselor elemente de conectivitate, în vederea reducerii consumului de energie.

Smart-saving mode utilizează un set de optimizări aplicate în timp real spre a minimiza consumul de energie, în timp ce Power-saving mode trece ecranul într-o schemă de culori alb-negru și dezactivează elementele de conectivitate și aplicațiile non-esențiale. O funcție extrem de utilă în excursii, de exemplu, unde nu aveți prea des acces la priză.

Oukitel K10 suportă și fast charging, prin intermediul tehnologiei MediaTek PumpExpress+. Prin intermediul încărcătorului inclus în pachet, cu ieșire de 5V la 5A, acumulatorul de 11.000 mAh se încarcă complet în maxim 3 ore și 30 minute. Ar mai fi de menționat și că pe parcursul procesului de încărcare, telefonul și încărcătorul nu au tendința de a supraîncălzi. Din ce știu, sunt prezente în jur de 20 de mecanisme de protecție, ce monitorizează în timp real temperatura acumulatorului și tensiunea, în vederea asigurării unui nivel sporit de siguranță. Din nefericire, telefonul se încarcă rapid doar cu charger-ul inclus în pachet și nu există foarte multe încărcătoare terță parte care să suporte tehnologia de fast charging a celor de la MediaTek. Am încercat cu alte două încărcătoare, unul USB-PD și unul Qualcomm Quick Charge 3.0, și niciunul nu a fost capabil să livreze curenți de fast charging.

Device-ul este disponibil într-o singură variantă de stocare, de 64 GB, iar pentru stocare efectivă de date aveți la dispoziție în jur de 51 GB, restul fiind rezervați sistemului de operare și aplicațiilor preinstalate. Pentru suplimentarea capacității de stocare puteți opta pentru utilizarea unui card de memorie microSD cu capacitate de până la 128 GB, însă țineți cont că pe acesta veți putea stoca doar fișiere multimedia (fotografii, videoclipuri și muzică) și diverse fișiere adiționale necesare aplicațiilor sau jocurilor. Funcția adoptable storage, prin care se îmbină memoria internă cu cea oferită de cardul de memorie, spre a forma o singură unitate de stocare, nu este disponibiliă în versiunea actuală de firmware.

În caz că sunteți curioși, memoria internă este de tip eMMC 5.1 și asigură rate de transfer de 159.31 MB/s la citire și de 214.41 MB/s la scriere. Calitatea memoriei interne are o influență semnificativă asupra performanțelor generale ale terminalului, dar și asupra rapidității cu care sunt efectuate anumite operațiuni cu fișiere (instalări de aplicații, transferuri de date prin USB ș.a.m.d.). Rezultatele obținute în cadrul acestui test sunt peste media dispozitivelor poziționate în acest segment de preț.

Și la capitolul conectivitate stăm foarte bine: dual SIM 4G LTE Cat.7 (300 Mbps la download și 150 Mbps la upload), Wi-Fi, în standardele b/g/n (dual band), Bluetooth 4.0 cu A2DP, GPS și NFC. Telefonul suportă toate rețelele 2G, 3G și 4G din România, mai puțin Digi Mobil 4G, care, în majoritatea zonelor de acoperire, operează în standardul FDD-LTE 2600 Mhz, band 38.

Pe parcursul celor 2 săptămâni de testare, terminalul s-a comportat exemplar, atât pe rețeaua mobilă a celor de la Vodafone, cât și pe Wi-Fi. Nu au existat probleme de conectivitate, însă am descoperit că încă există unele limitări pe partea de Wi-Fi, exact ca pe orice alt smartphone bazat pe chipset MediaTek. Indiferent de router-ul utilizat și de canalul setat, receiver-ul Wi-Fi al telefonului negociază la viteze de maxim 65 și 135 Mbps pentru acces point-uri de 2.4, respectiv 5 Ghz.

Acest lucru nu ar trebui să fie un inconvenient prea mare, excepția făcând cazul în care se dorește descărcarea unui volum ridicat de date. Prin Wi-Fi, printr-un AP de 5 Ghz și o conexiune cu lățime de bandă de 500 Mbps, am obținut un maxim de 80 Mbps, în timp ce prin date mobile 4G am obținut un maxim de 120 Mbps.

Calitatea convorbirilor telefonice s-a menținut la un nivel mulțumitor, cu volum ridicat, interlocutorii raportând la rândul lor o recepție perfect inteligibilă. Receptorul GPS a arătat la rândul său o recepție stabilă și precisă, necesitând aproximativ 5 – 10 secunde pentru un lock 3D stabil cu precizie de 2 – 3 metri. Nu au existat probleme nici în oraș, în zone cu clădiri înalte și vreme înnorată.

În  ciuda promisiunii producătorului de a livra o experiență foto magnifică, prin intermediul configurației dual camera cu senzori de 21 și 8 MP, calitatea fotografiilor cam lasă de dorit – lucru deloc neobșinuit pentru un telefon de buget. Nu avem parte de stabilizare optică de imagine și nici de focalizare asistată prin laser, însă, așa cum era de așteptat, cele două camere lucrează împreună în vederea capturării detaliilor de profunzime pentru obținerea unui efect de bokeh. La lumină naturală, focalizarea și captura se realizează repejor și obținem fotografii relativ bogate în detalii, cu puțin zgomot și cu un dynamic range bunicel. Situația se schimbă, însă, în scenele mai întunecate, unde focalizarea devine extrem de lentă, iar algoritmii de postprocesare atenuează foarte mult detaliile, într-o încercare de a reduce zgomotul. Legat de efectul de boken, nici aici nu stăm foarte bine. În majoritatea cazurilor, algoritmii de postprocesare aplică un blur extrem de neplăcut pe marginile subiectulul sau, mai rău, aduc o tentă încețoșată fotografiilor. Același lucru se aplică și pentru setup-ul dual camera frontal, cu senzori de 13 și 8 MP.

Iată câteva sample-uri la rezoluție originală cu camera foto de pe spate:

Și cu camera foto secundară:

Mă bucur, însă, că cei de la Oukitel au renunțat la aplicația de fotografiere de la MediaTek, optând, în schimb, pentru una proprietară, mai rapidă și cu o interfață mult mai prietenoasă. Aceasta ne pune la dispoziție o serie de moduri de fotografiere (beauty, blur și mono), precum și un mod de captură manual, prin care putem ajusta valorile pentru balansul de alb, ISO și timpul de expunere.

La momentul publicării acestui articol, Oukitel K10 rulează Android 7.0 Nougat, aproape stock, cosmetizat doar printr-un lansator proprietar și o serie de elemente vizuale. Desigur, sunt prezente și gesturile inteligente și funcțiile de securitate specifice producătorului chinez, însă acestea nu afectează absolut deloc performanțele generale ale device-ului, experiența fiind perfect stabilă și rapidă. Totodată, numărul de aplicații preinstalate este destul de restrâns, din fabrică fiind prezente doar aplicațiile de file management, de actualizare software, de înregistrare audio și, bineînțeles, suita Google, cu Play, GMail, YouTube, Maps, Drive etc.

În ciuda Android-ului stock destul de bine pus la punct, Oukitel K10, la fel ca orice alt telefon chinezesc de buget, va duce lipsă de update-uri. Producătorul nu și-a arătat încă intenția de a oferi patch-uri de securitate sau actualizări spre versiuni mai noi ale sistemului de operare. Dacă considerați update-urile absolut necesare, ar fi cazul să vă orientați spre un dispozitiv din oferta unui producător consacrat, dintr-o clasă de preț superioară.

Prin intermediul meniului setări, device-ul ne puine la dispoziție un set bogat de opțiuni inteligente, cum ar fi tap to wake, slide to unlock, flip to mute (ringtone) etc. Este prezent și un manager de permisiuni pentru aplicații, precum și un utilitar prin intermediul căruia putem restricționa accesul la date și aplicații, prin cod PIN sau amprentă. Pentru cei nemulțumiți de calibrarea din fabrică a ecranului, există și MiraVision, un utilitar prin care se pot regla diverși parametri de afișare, precum saturația și tonul culorilor. De asemenea, dispozitivul este prevăzut și cu o aplicație de pedometru, destul de rudimentară ce-i drept, însă relativ precisă în utilizarea de zi cu zi. Alte funcții demne de menționat: system manager, pentru curățarea spațiului de stocare și optimizarea aplicațiilor din fundal, full screen mode, pentru ascunderea barei de navigare și one handed mode, pentru scalarea aplicațiilor în vederea simplificării utilizării cu o singură mână. Pe scurt, Oukitel K10 livrează o experiență software nemaipomenită, dacă puteți face abstracție de inexistența actualizărilor ulterioare.

Concluzie

Prin prisma raportului/preț performanță, Oukitel K10 este lider incontestabil în segmentul battery phone-urilor. Pe lângă o autonomie impresionantă, terminalul aduce o construcție extrem de solidă, un ecran 18:9 de bună calitate, o platformă hardware de actualitate, capabilă să ducă la bun sfârșit orice task, precum și o cantitate arhisuficientă de memorie RAM, adecvată chiar și unui regim de multitasking intensiv. Bineînțeles, are și unele neajunsuri. Experiența foto este destul de inconsistentă, iar difuzorul livrează performanțe acustice inferioare. Sincer să fiu, însă, aceste lucruri erau de așteptat de la un telefon de buget cum este acesta.

Îl găsiți pe Aliexpress la prețul de 289 dolari.

Pro:

  • Construcție solidă
  • Autonomie
  • Platformă hardware
  • Software
  • Conectivitate

Contra:

  • Difuzor
  • Lipsă jack audio
  • Cameră foto
  • Grosime și greutate
  • Construcție și design
  • Platformă hardware
  • Conectivitate
  • Platformă hardware
  • Autonomie
  • Cameră foto
  • Software
  • Raport preț/performanță
4.4
Author: Razvan Balica

Pasionat de Android inca de cand am pus prima data mana pe un astfel de dispozitiv. Imi place sa experimentez diferite configuratii (a se citi ROM-uri custom) pentru a spori experienta de utilizare. Testez ultimele dispozitive mobile lansate si redactez recenzii de specialitate. Apreciez discutiile, comentariile si opiniile transmise intr-un mod civilizat si bazat pe argumente. In prezent utilizez un Huawei Nexus 6P cu CyanogenMod 13 si ElementalX custom kernel.